Suedia - Primele impresii - partea a 2a

Suedia - Primele impresii (continuare) ... in asteptarea bagajului pierdut

Pana sa ajungem in apartament, Lorin vede pe strada o rulota, garata pe marginea soselei.
Lorin: "Gata. Am ajuns. Aici este."
Eu: "?!?"
Lorin: "Aici stam." (aratandu-mi rulota)
Eu: "Da?!?" (stupefiata)
Lorin: "Da. Aici stam. Da' gandeste-te Roxi, stam unde vrem noi. Ne mutam cand pe aici, cand mai incolo..."
Eu: "Nu se poate..."



Pacaleala a tinut putin, cat sa ne amuzam amandoi de fetele pe care le faceam, la auzul fiecarui cuvant "convingator" de-al lui Lorin. :)

A doua zi, in asteptarea bagajului, dupa aerisirea pernelor(evident), deschid ferestrele de la bucatarie larg si privesc pe alee. Doar doar o aparea masina cu bagajul meu, masina cu sigla aeroportului Arlanda pe ea. Liniste si pace!

Cum sedeam eu admirand imprejurimile, ma atrag un set de biciclete asezate una langa alta intr-o parte a parcarii. Ghici ce! Erau toate neasigurate, fara niciun lant. Zambesc si continui explorarile... Mai incolo se zaresc niste containere. Oare ce-or fi?! Chiar ca un facut, un domn se indreapta spre container, gata sa-mi raspunda la intrebarea din gand. Era containerul de reciclat hartia. Si arunca inauntru un vraf de ziare si reviste...



Reciclarea e la ea acasa aici. Se poate recicla atat pe bani (la magazin) cat si fara (pe strada, la containerele istet marcate, ba cu plastic pentru sticle, plastic pentru pungi, sticla de sticla, sticle/recipente de metal sau hartie). La magazin sunt masinarii care toaca/strivesc imediat tot ce introduci. Eu am reciclat niste sticle de suc, de plastic. Cand am terminat, din masinarie a iesit un bon cu numarul de coroane de il pot primi de la casa sau se pot reduce din valoarea cumparaturilor din acel supermarket (asa cum de altfel am si facut). Chiar pe sticla e o sectiune in care e marcat numarul de coroane de primit in cazul reciclarii. Pentru o sticla de 2l sau 1l se primesc 2 coroane; pentru sticla de plastic de 0.5l se primeste 1 coroana suedeza.

Am dat sa cumpar apa, dar Lorin m-a oprit si mi-a zis ca nu avem nevoie. Ce eram eu obisnuita sa cumpar cu baxul, acum cica nu mai e nevoie. Aqua Carpatica era la ordinea zilei in ultimele luni... aici am gasit-o pe mama apei Carpatice ... direct la robinet. :) E incredibil de buna.

Asa, si sa continui... in asteptarea bagajului, cum stateam eu toata pe geam (geamuri mari, de ma vedeam toata de la brau in sus) admirand zona verde, parcarea, florile de la fereste, parcul de copii, containerele de reciclare, cat de organizat e totul si cat de curat e... aud "tra ta ta ta taaa - trata ta ta taaaa". Zic: "Hopaaa, vine circu'!". Era o melodie vesela, asemanatoare  celei de la circ. Incep instantaneu sa zambesc si cu ochii mari privesc in directia din care venea sunetul.... si vad o masina urcand pe aleea de la bloc. Il vad pe sofer ca se uita pe la geamuri, ca ma vede si opreste fix in fata geamului meu. Nici gand de circ. Era masina de inghetata. "Aoleo, sa vezi ca a oprit ca m-a vazut zgaindu-ma pe geam." si ma dau usor inapoi din fata ferestrei de parca facusem o infractiune, sau asa ceva. Inchid usor geamul si privesc printre jaluzele. Domnul s-a dat jos, s-a indreptat spre spatele dubitei si astepta langa panoul frumos colorat (pe care erau pozele inghetatelor si preturile - la bucata si la cutie). "Vaaleu, sa vezi ca nenea asta asteapta sa cobor, sa cumpar!" zic si astept in spatele jaluzelelor. Nici 2 minute n-au trecut ca incep sa coboare oameni si sa se indrepte spre masina de inghetata, ca albinele la floare. :)

Si privesc scena de sus, de la fereastra bucatariei. O doamna blonda (ca de altfel majoritatea de pe aici) ii arata cu degetul spre imaginea unei inghetate de pe panoul dubitei. Domnul sofer (un domn destul de in varsta, dar in putere) cauta in compartimentele dubitei si ii da o cutie intreaga.  Apoi accepta (de la doamna) un card si scoate din alt compartiment (inchis cu cheie) un POS mobil. "Na, domnu' se descurca si cu POS-ul", zic. Ca doamna blonda mai face si un alt domn (culmea, blond si el :) ), indicand alt fel de inghetata. Imi promit ca data viitoare sa am si eu cash, sa ma duc sa-mi cumpar si eu din minunatiile de inghetata, ieftine si buneeeee. Aici (pe blogul acesta de calatorii) povestesc deja dupa zile bune in Stockholm, cand deja am mancat mai mult de o cutie de inghetata :o)


In asteptarea bagajului pierdut nu aveam ce sa fac decat sa ma zgaiesc pe geam sa vad ce se mai intampla, cine mai trece. Nu trecea nimeni, vreme de vreo 2 ore. Pe semne lumea muncea sau se odihnea in case, pe o asemenea caldura. Nu era canicula, dar era cald. Aveam sa aflu peste cateva zile ca fusesera 29 de grade. Cica n-au mai fost asa calduri de ani de zile, pe aici. Si eu care veneam de la 32 de grade in Romania... eram surprinsa de reactia celor de acolo. Pentru mine era ceva obisnuit ca vara sa fie cald, adica peste 30-35 de grade Celsius.

Si stau, si stau... cand aud niste sunete de drujba."Aoleo, cine ce taie?". Si fuga fuga, pe balcon. Era un domn, in salopeta (cu drujba intr-adevar) care taia un ditai copacul (cat 3 nivele). Altii adunau crengile si le duceau la masina. De bine ce ma bucuram eu ca e verdeata multa...
Oricum, Stockholm-ul e unul din cele mai verzi orase pe care le-am vizitat vreodata.
Iar in ce priveste acel copac... sigur sigur alti domni venisera, inspectasera si trasesera concluzia ca acel copac trebuie taiat. Nimic nu se face la intamplare, fara o analiza a unui specialist. Copacul era, din ce mi-am putut da eu seama, putin cariat. Cine stie! Oricum zilele urmatoare au continuat sa toaleteze ceilalti copaci din complexul de locuinte si in plus, alt domn cu acelasi tip de salopeta, urcat pe o masina de tuns iarba, lasa in urma sa o mandrete de gazon.  

Si povestirile continua ... la cumparaturi.