Cum imi sta in caracter, nu se putea sa nu am parte de niste aventuri... Cum ajung in aeroport, aflu ca mi-au pierdut bagajul. Nu pot sa va spun ce verde-albastra m-am facut la fata. Mai ales ca transportam calculatorul lui Lorin (monitor si placi de baza, de sunet, cabluri si altele trebuincioase unui computer) si... 2 cutite Robert Welch (cadou de la colegii mei). Asta era toata averea. :)
Restu' erau pe drum: alte 2 bagaje trimise saptamana trecuta din Bucuresti, si inca unul trimis ieri (toate cu hainareturi si cateva articole de bucatarie).
Ma rog, dupa cum a zis si Lorin, cea mai importanta parte venise. Adica, eu. :)
Si ies din aeroport si raman surprinsa (intr-un mod placut), de vreme. E caaaald si bine. Eeee, nu chiar ca in Romania, dar cald, de poti merge in sandale.
Seara se mai raceste nitel, pe la vreun 15 grade, zic eu. Dupa ce am pierdut vreo 2 ore in aeroport, sa fac toate formalitatile pentru a-mi recupera bagajul in zilele urmatoare, ne indreptam spre autobuzul de ne ducea in oras. Lorin isi da seama in ultimul moment, ca n-am cum sa iau bilet pentru respectivul autobuz (exista un abonament special pe care n-aveam cum sa-l cumpar din aeroport). Cu toate astea ma impinge inainte spre sofer, sa solicit bilet. Clipesc des din gene si cu un portofelul in mana dau sa platesc. Doar sa-mi zica cat costa. Domnu' dezaproba. Imi face semn sa trec mai departe, fara sa platesc. Hmmm... bun asa. Dupa ce ca eram suparata cu bagajul pierdut, ma surprind zambind si continuand sa merg spre un loc in autobuz.
Ajungem dupa vreo jumatate de ora la o statie cu nume ciudat si coboram. "Aici tre' sa schimbam", zice Lorin. "Ok", aprob eu si tinandu-l strans de mana (de parca putea sa fuga undeva) merg spre statia de metrou. La metrou, aglomeratie. Dau sa verific ceasul. Era 9 jumatate. Ei na, si lumina afara, ca la miez de zi. Si asa a tinut-o pana pe la 11 cand s-a facut intuneric (un soi de amurg la noi in Romania).
Si ajung si in apartamentul inchiriat de Lorin. Surprizele se tin in continuare lant. Apartamentul apartine unui indian si ghiciti ce ... chiriasii anteriori erau... indieni. Ma intampina un miros "delicat" de curry. Noroc ca Lorin deschisese larg usile si ferestrele. Cica statuse saracu' si noaptea cu ele asa, doar doar n-o mai mirosi. Am dat din belsug cu odorizant (care chipurile curata aerul) si imi promit ca a doua zi (adica azi) dau toate pernele canapelelor afara la aerisit. Zis si facut.
"Net n-avem si nici cablu", zice Lorin. "Great!" zic si ma trantesc pe canapea intre pernele cu iz asiatic.
"Adica... avem..." rectifica Lorin, vazandu-ma bosumflata.
Eu: "!?!"
Lorin: "Furam net momentan..."
Eu: "What!?! Cum sa furam, ai innebunit?!"
Lorin: "Merge mai greu, da' merge. E o solutie temporara".
Cam acestea ar fi aventurile primei zile petrecute in Suedia. Tocmai ce am terminat de aerisit pernele canapelelor; va scriu folosind un net "imprumutat" si astept telefon de la aeroport, sa-mi zica ca mi-au gasit bagajul.
Va urma... (continuare)
No comments:
Post a Comment